Scurt „istoric“ al cristalelor de cuarţ

Multe practici terapeutice ale culturilor antice includeau purtarea de talismane şi amulete la gât, formate din diferite pietre, în funcţie de suferinţa avută. şi în Roma antică se foloseau pietrele, pentru efectul lor pozitiv asupra corpului. În scrierile latineşti şi greceşti găsim nenumărate trimiteri la talismane bazate pe pietre, având rol în menţinerea sănătăţii, în protecţie şi în atragerea virtuţilor.

Mai apoi, în Evul Mediu, găsim informaţii privitoare la utilizarea cristalelor în legendele despre Regele Arthur şi Merlin. Conform tradiţiei, renumita spadă a Regelui Arthur, Excalibur, era invincibilă datorită faptului că avea încastrată în gardă un cristal. În ceea ce-l priveşte pe Merlin, se spune că el ar fi folosit sfera de cristal şi ar fi avut acces la ştiinţa atlantă. Venind mai aproape de timpurile noastre, este cunoscut faptul că atât Paracelsus,
cât şi Nostradamus foloseau o sferă de cristal. Despre Nostradamus se spune că-şi ţinea sfera pe un trepied din cupru şi că o activa cu ajutorul unei baghete atlante şi lucrările de astrologie mai vechi, scrise în sanscrită, vorbeau despre originea şi puterea pietrelor, sfătuindu-i pe oamenii nenorocoşi să poarte diferite tipuri de pietre pentru a contracara efectele negative ale planetelor.
În cele ce urmează vă vom prezenta câteva caracteristici şi calităţi atribuite unora dintre principalele cristale folosite în confecţionarea pandantivelor şi bijuteriilor.